Secrete de șoricel cititor 🐭 | 🌸 Q&A 🌸

Salutare, dragilor! Ce mai faceți? Ce mai citiți? Zilele acestea șoarecele ăsta are o dispoziție destul de bună, în ton cu vremea de afară. Mă bucur că în sfârșit primăvara s-a hotărât să rămână.

Am revenit pe blog cu un alt Q&A (pe primul îl găsiți aici) pentru că mi s-a părut o idee strălucită, o modalitate prin care să mă cunoașteți și am fost foarte încântată de întrebările pe care le-am primit. Am primit întrebări atât pe instagram, cât și pe facebook și le-am strâns pe toate într-un loc. Am primit în total 24 și vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi le-au trimis. O să vă satisfac curiozitățile imediat.

Am dat peste întrebări simple, dar și peste unele întrebări mai „dificile”, nu suficient de dificile încât să nu pot răspunde, mă refer la faptul că trebuie să-mi scormonesc puțin în suflet pentru ca răspunsurile să fie cât mai apropiate de adevăr.

Și cum sinceritatea este lucrul de bază în articole de acest gen, hai să trecem la scormonit prin minte și inimă, apoi la scris.

1. De cât timp citești?

Citesc de patru ani de zile. M-am apucat cam tot prin primăvară, deci în curând cred că o să fac cinci ani. Nu țin minte exact ziua. M-am apucat de citit în clasa a IX – a și de atunci am tot citit și îmi pare atât de rău că am cam ajuns la saturație cu cititul și acum cu greu mă mai captează o carte.

2. Ce te-a făcut să te apuci de citit?

Faptul că voiam să evadez din realitate și idk, pur și simplu mi-a plăcut. Nu pot să explic foarte bine ce am simțit în momentul acela. Citeam Academia Vampirilor și la un moment dat am terminat primul volum și am vrut mai mult. Da, puteți spune că e ca dependența de droguri. =))))

E o dependență benefică, având în vedere că asta m-a adus aici, pe blog. 😀

3.  Genul preferat de cărți și totodată genul pe care nu prea îl abordezi?

Genul meu preferat este fantasy. Am început cu fantasy si am continuat cu el, deși unii oameni sunt de părere că sunt „copilării” din care nu ai nimic de învățat, că ele nu te dezvoltă din cauza faptului că nu abordează subiecte importante. Eu sunt de părere că fiecare carte are un mesaj sau ceva care te dezvoltă. Și chiar dacă nu este așa, îți dezvolți vocabularul, memoria sau imaginația. Ce dacă nu este carte de dezvoltare personală sau vreun roman clasic renumit? Citiți ce vă place, decât să citiți ceva în scârbă și din care să nu înțelegeți nimic.

Mie îmi place genul fantasy și dacă este combinat și cu ceva romance, atunci este perfect pentru mine.

Cât despre genurile pe care nu prea le abordez, acestea sunt romanele polițiste sau cele psihologice. Foarte rar îmi mai atrage atenția câte un roman psihologic.

4. Ai citit vreun roman grafic?

Nu, nu le-am avut cu romanele grafice până acum, dar aș vrea să mă apuc. Vreau să citesc manga (benzi desenate japoneze), pentru că am dat peste câteva anime-uri la care nu s-au gândit să scoată sezoane noi și mi s-a recomandat să citesc manga care este completă.

5. Romance sau SF?

De ce nu ambele? Facem o combinație. 😎

6. Ai vreun animăluț de companie?

Nu, nu am. 😭 Deși îmi plac foarte mult pisicile și atunci când văd vreuna pe stradă, nimic și nimeni din jurul meu nu mai contează.

 

 

*** aici m-a surprins bff când am fugit după una 😂

7. După ce criterii îți așezi cărțile în bibliotecă?

Dacă aș avea multe cărți în bibliotecă, probabil le-aș așeza pe mărimi, idk. Dacă ar fi serii, vă dați seama că le-aș așeza pe serii, spun asta pentru că sunt oameni care separă seriile, doar pentru a le pune pe culori. Eu nu aș face asta. Seriile să stea împreună, așezate după mărimile cărților, iar romanele stand alone, la fel.

Nu-mi achiziționez cărți, prefer să le împrumut de la bibliotecă sau să le citesc pdf pentru că nu am posibilitatea să-mi comand cărți. Gurile rele ar spune că nu mă numesc iubitor de cărți, având în vedere că nu dețin colecții uriașe, dar eu sunt de părere că nu contează asta.

8. Ai fost vreodată batjocorită pentru că citești?

Asta a fost o lovitură sub centură! Păcat pentru unii că acest șoricel a învățat să le pareze cu grație.

Da! Am fost și încă sunt.

„Tocilară!”,  „La ce te ajută prostia aia?”,  „Cititul mai e la modă?”

Nu am ajuns în stadiul în care să mi se smulgă cartea din mână și să fie aruncată sau ruptă. (Am auzit cazuri de acest gen)  Prostia în toată puritatea ei. Cum să faci așa ceva și de ce? Pentru că tu nu citești? Nu-ți place? Am nevoie de „permis de port-carte?” Lol! Trăim în generația în care lumea se strâmbă dacă citești o carte în metrou sau autobuz. Te privesc ca pe un exemplar rar sau bolnav de ciumă. Nu-i așa că e trist?

Când deschideam o carte în fața altora, își dădeau ochii peste cap. Când dădeam răspunsuri inteligente la ore, eram considerată arogantă, atotștiutoare, mă credeam inteligentă fiindcă citeam.

Păi chiar eram inteligentă și încă sunt datorită cărților. Este ceva unii nu au cum să înțeleagă de la nivelul la care sunt acum, dar e ok să-și dea și ei așa cu părerea și dacă tot facem asta, hai să mai adăugăm și puțin hate!

Oh, noi ăștia care citim ne dăm atâta de mari! Nu ne mai încape creierul în cutia craniană, de mare ce e! La vârsta la care unii învățau să ruleze joint-uri, eu încercam să scriu o carte, dar asta nu contează pentru că cititul/scrisul sunt rahaturi de intelectuali.

P.S. Sper că se înțelege aroganța și sarcasmul din aceste rânduri, mulțumesc frumos!

Potoliți-vă, că nu e chiar așa, dragilor! V-am vorbit despre asta aici.

9. Colegii tăi știu că ai cont de bookstagram?

Eu am terminat liceul și în prezent nu sunt la facultate. Da, unii dintre foștii colegi știu că am bookstagram și blog și mă urmăresc. Nu mai țin legătura cu mulți dintre ei și nu m-ar interesa dacă mă urmăresc sau nu. Cei care contează mă susțin și mă apreciază, cât despre ceilalți, nu mă interesează.

10. Ce cărți ai vrea să-ți cumperi și de ce?

Pe multe dintre cele pe care aș vrea să mi le cumpăr, le-am citit deja, dar aș vrea să am exemplarele mele. Având în vedere că o să plec din țară, nu o să pot lua cu mine cărțile din bibliotecă, deci deocamdată nu-mi cumpăr nimic. Sunt multe serii pe care aș vrea să mi le cumpăr. Seriile Cassandrei Clare pe care le-am menționat de atâtea ori, seria Academia Vampirilor și multe altele.

11. Ai citit vreo carte pe care să nu o poți lăsa jos din mână? Dacă da, care?

Nu o să vă mai vorbesc despre cartea mea preferată pentru că deja am făcut asta în mai multe rânduri și nu vreau să creadă lumea că este singura carte citită. =))))

O să aleg Confess de Colleen Hoover a cărei recenzie o găsiți aici. Este un romance care te ține cu sufletul la gură, așa cum ne-a obișnuit deja Colleen. O să vedeți cât de frumos este țesută relația dintre Owen și Auburn, atât de frumos încât ajungi să le plângi de milă. Finalul poveștii este unul fericit, dar întâmplările sunt descrise în așa fel încât să nu-ți mai dorești să o lași din mână. Cartea merită pe deplin!

12. Care este autorul tău preferat?

Oh, God! Nu mai întrebați așa ceva. Mă puneți în situații dificile. Cum să aleagă un cititor așa ceva?

O să pun o poză cu una dintre autoarele mele preferate, dar vă dați seama că am mulți autori care îmi plac. Citind atâtea cărți, e imposibil să te poți limita la unul singur.

laini-taylor-interview.jpg
Laini Taylor

13. Câți ani ai?

Șoarecele acesta are 19 anișori. Pe 30 august fac 20. 🙊

14. Care este cartea ta preferată?

Am mai răspuns la întrebarea aceasta de 18394279293 de ori și nu vreau să plictisesc. =)))) Verificați primul Q&A sau recenzia aceasta,  mulțumesc frumos!

15. Care sunt cărțile care consideri că te-au dezvoltat cel mai mult ca persoană?

Eu nu citesc cărți de dezvoltare personală, și lumea e de părere că genul pe care îl abordez eu nu este unul din care am ce învăța. Eu sunt de părere că fiecare carte te dezvoltă în felul ei, indiferent ce gen este. Din fiecare carte ai ceva de învățat, asta dacă te conectezi cu totul la acea carte, dacă nu, efortul este zadarnic. Nu pot să dau nume. Părerea mea este că fiecare carte citită a contribuit în timp la dezvoltarea mea.

16. Te-ai gândit vreodată să te apuci de booktube?

Nu m-aș limita doar la booktube, aș încerca să abordez teme cât mai diverse dacă m-aș hotărî într-o bună zi să filmez pentru youtube. Da, m-am gândit! Și nu, nu mă apuc deocamdată, spre dezamăgirea unor persoane care abia așteaptă să mă vadă făcând asta. =)))) Rămâneți pe recepție! Nu se știe niciodată. 😉

17. De ce cărțile de la bibliotecă și nu cărțile cumpărate de tine?

Reveniți la întrebarea 7! Nu mă lungesc aici, fiindcă urmează întrebări la care o să fie necesar să mă lungesc.

18. Care este cel mai greu lucru, de departe, în a fi un scriitor/blogger?

Sunt mai multe, deși unii oameni nu-și dau seama de asta. Să te gândești la subiecte noi de articole, să le structurezi, să le corectezi. Ai nevoie de timp și răbdare, după cum v-am mai spus și în alt articol. E sentimentul acela că te apuci de un articol și ai impresia că nu-l mai termini, ai atâtea de spus și trebuie să faci ordine printre idei înainte de a le scrie aici. Totuși, în final, părerea mea este că merită efortul!

19. Citești cronică literară? Îți evaluezi textele prin prisma analizei literare? Iți revezi textele, după ce le publici? Ce este mai greu, să construiești personaje, intrigi, sau să alegi cuvintele potrivite prin care să le așezi pe hârtie?

Aceasta este o întrebare care conține mai multe întrebări. =))) Legenda spune că ies mai mult de 24 de întrebări dacă le iau individual, dar așa mi s-au dat.

Hai să le iau pe rând. O să le notez cu steluțe.

⭐ Nu citesc cronici literare.

⭐ Nu îmi evaluez scrierile, prefer să-i las pe cititori să le evalueze pe baza a ce criterii doresc. Eu pur și simplu prefer să scriu ce simt și ce îmi place și să las evaluarea la latitudinea cititorilor mei. Nu stau să analizez foarte mult textele, să văd dacă îndeplinesc anumite condiții. Atâta timp cât sunt în regulă, mie mi se pare ok. Prin „în regulă” mă refer la gramatică, la înțelesul unei fraze, am grijă să nu folosesc termeni pe care nu-i cunosc, doar de dragul faptului că „dă bine” pe blog sau oriunde altundeva. Hai să nu ne aventurăm aiurea, dacă nu știm! Mereu am fost de părere că un text scris corect și din suflet, este mai mult decât reușit. Corect, datorită faptului că atunci când scriem pe un blog, acest lucru e necesar, și din suflet, pentru că un scriitor trebuie să simtă mereu ceea ce scrie. Nu mă interesează ca textele mele să îndeplinească anumite criterii de analiză literară.

⭐ Cu privire la a treia sub-întrebare =))), da, îmi revăd textele după ce le public. Îmi face chiar foarte mare plăcere să le recitesc, și pentru descoperirea eventualelor greșeli care mi-au scăpat (și îmi scapă, credeți-mă!), dar și pentru faptul că pur și simplu îmi place. Indiferent cât de narcisist sună asta, îmi place să mă recitesc și eventual să-mi observ evoluția limbajului și a perspectivelor de la un articol la altul. Uneori, în timp ce recitesc, găsesc și argumente noi pe care le păstrez pentru o eventuală revenire asupra acelui subiect într-un alt articol.

⭐ Nu am mai construit povești cu personaje și intrigi de ceva vreme, dar îmi amintesc de momentele în care am făcut-o sau încercam să fac asta. Sunt de părere că ambele procese sunt la fel de dificile, m-am confruntat cu ambele probleme. Fie aveam acțiunea, dar nu știam să o așez sub forma textului, fie nu știam pur și simplu să dezvolt acțiunea începută sau să descriu personajele, deși aveam o imagine foarte clară în capul meu și aveam de asemenea și o problemă cu dialogurile dintre ele. Totul suna mult mai bine în capul meu, dar când venea vorba să le pun pe hârtie își pierdeau din „culoare”, personalitatea lor era ștearsă, iar acțiunea era prezentată într-un mod clișeic, drept pentru care am decis să încerc să iau o pauză de la povești pentru că aveam impresia că nu mă exprimam foarte bine în stilul acela. Nu puteam să exprim tot ceea ce aveam în minte și uneori duceam lipsă de idei de personaje, de locuri sau acțiuni. Ambele procese sunt la fel de grele, nu este deloc ușor să scrii o carte.

20. Aș vrea să te întreb, pentru că ai debutat literar la o vârstă a expansiunii lumii interioare, cum te-a transformat experiența scrierii? Cum s-a schimbat viața ta psihică, interioară, dar și cea socială, relațională, în urma manifestării acestei pasiuni?

Probabil vă întrebați de unde vin întrebările acestea drăguțe și încărcate. =))) E vina prietenului Dumi, un cititor curios și un profesor minunat.

⭐ Am debutat literar. Unii dintre urmăritorii acestui blog nu știu încă despre faptul că am o cărticică publicată, una micuță, care nu se găsește în librării. Au fost tipărite câteva exemplare, pentru prieteni, familie și câțiva doritori din liceul în care am studiat. Trebuie să menționez faptul că nu aș fi reușit publicarea acelei cărți fără doamna Viorica Hagianu care s-a ocupat în totalitate de asta și căreia îi mulțumesc enorm pentru faptul că mi-a împlinit unul dintre visuri. Fără bunăvoința dânsei, cartea aceea ar fi rămas un simplu caiet scris de o elevă de șaisprezece ani, dar doamna Viorica mi-a văzut potențialul și a hotărât să-mi publice cartea care se numește Jurnalul Victoriei și este o poveste despre prietenie, suferință și sacrificiu.

⭐ Experiența scrierii te transformă mult, având în vedere că nu te mai afli doar în ipostaza de cititor. Când citeam cărțile unor autori, care cu timpul au devenit preferații mei, mă întrebam cum ar fi să pot scrie și eu așa, să-mi pot imagina lumi și personaje. Scrisul a început ca o joacă, dar am ajuns aici și asta m-a transformat. M-a transformat, m-a făcut să fiu mai receptivă aspura lucrurilor care se petrec în jurul meu, să caut mai mult, să fiu curioasă, să mă documentez.

⭐ Am început să prezint un interes pentru asta, zic eu un interes ceva mai solid, având în vedere că înainte o vedeam ca pe o joacă, un simplu experiment, ceva ce făceam ca să-mi demonstrez mie ceva. Cu trei ani în urmă nu concepeam ideea de a scrie pe un blog, pentru că eram de părere că nu dețin suficiente resurse intelectuale pentru așa ceva, că oamenii nu vor fi interesați de ceea ce scriu, dar pot spune că am prins mai multă încredere în legătură cu aspectul acesta și persoanele care m-au încurajat înainte îmi sunt alături și acum. Nu obișnuiam să-mi fac publice majoritatea scrierilor, și până în prezent blogul acesta a ținut cel mai mult din sfera „proiectelor” mele de scriere. Mă refer la faptul că încercam mai mereu să scriu pe Wattpad sau Tellarz, dar renunțam mereu, nu mă țineam de treabă, dar pun asta pe seama faptului că acolo încercam să scriu povești și încă mă consider limitată la acel capitol. Aici scriu articole și îmi este mult mai ușor să păstrez o continuitate. Sper din suflet ca blogul acesta să ajungă departe. Viața relațională s-a schimbat în bine. Am început să discut cu alți oameni care activează în acest domeniu, urmăritor de pe blog, dar și de pe bookstagram-ul meu cu care împărtășesc diverse perspective, puncte comune și asta mi se pare ceva extraordinar. Mi-am făcut noi prieteni care înțeleg ce înseamnă să-ți placă să citești și să scrii, oameni deschiși la minte cu care am ce să discut și cu care mă identific de cele mai multe ori.

21. Pentru că nu poți publica fără a scrie, te-aș întreba cum, când și unde scrii? Sunt întrebări la care rareori scriitorii sunt nevoiți să răspundă, pentru că ele disecă, în fapt, motivația unei pasiuni, ceea ce poate reprezenta o contradicție în termeni. Dar, de dragul unui cititor curios, chiar și cu riscul ca răspunsul să reprezinte o fantezie, ai vrea să încerci să vorbești despre modul tău de a scrie?

V-am mai vorbit eu despre modul de a scrie într-un alt articol. V-am vorbit despre citit și scris pentru că se leagă amândouă și o să vă las articolul aici.

⭐ Nu există o explicație pentru cum scriu. Vreau să spun că nu este vreun procedeu special sau mai știu eu ce, vreo teorie a scrisului. Pur și simplu sunt gânduri ce vin de la sine, dar eu gândesc lucrurile într-o manieră mai artistică și cred că asta se datorează cărților pe care le-am citit și datorită faptului că am un suflet de artist, nu știu exact cum să explic asta. Îmi scriu notițe dacă am ceva în minte și nu am posibilitatea să creez un text în momentul acela. Sunt atentă la tot ce e în jurul meu, oameni, gesturi, peisaje, detalii micuțe, pentru că treaba unui scriitor este de fapt aceasta, să privească în profunzime lucrurile, să observe detalii pe care alți oameni fie le ignoră, fie pur și simplu nu le pot percepe atât de intens ca un artist.

⭐ Nu am un program bătut în cuie. Scriu atunci când simt nevoia să scriu, când simt că am ceva de spus. De multe ori, când îmi stabilesc un program, există posibilitatea să nu-l respect din diverse motive. Nu am dispoziția necesară pentru scris în fiecare zi și dacă mi-aș face un program pe care să-l respect obligatoriu și s-ar nimeri să scriu în una din acele zile, nu aș da randament maxim. Sunt zile în care nu simți nevoia să te exprimi astfel și sunt de părere că trebuie să aștepți să ți se limpezească gândurile. Sau poate nu ai timp, și un text scris pe fugă nu este întotdeauna reușit. Eu nu mă forțez niciodată să scriu ceva într-o anumită zi dacă nu mă simt în stare. Scriu când știu că am timp să mă gândesc, să mă întind cu textele, pentru ca în final să selectez ce este esențial și demn de a fi arătat publicului.

⭐ Scriu în camera mea, singură și în liniște. Este esențial pentru mine să fiu singură atunci când scriu. Îmi place să am lângă mine o ceașcă de cafea/ciocolată caldă, îmi place să scriu pe întuneric, îmi oferă o senzație de pace, sau în zilele cu ploaie.

22. Am remarcat, citind „Jurnalul Victoriei”, curajul tău de a contura forma unor teme și situații extraordinar de complexe. Ai abordat „boala”, „slăbiciunea”, „moartea”, „nedreptatea”, „abandonul”, „confruntarea părintelui infidel” etc. Sunt ele probele turnirului tău interior și în afara actului creator? Ai putea să vorbești despre gradul de similaritate sau de alteritate care există între viața ta interioară și viețile interioare ale personajelor tale?

„Situații extraordinar de complexe”

Doar mie mi s-a părut un clișeu total cartea aia? Sunt atât de dură cu mine! =)))

Puteți compara boala, slăbiciunea și moartea cu boala sufletească, slăbiciunea sufletească și moartea sufletească.

O să-mi permit să mai menționez un detaliu din carte pe care îl puteți proiecta asupra mea, și anume faptul că fata are un respect deosebit pentru prietenii ei, faptul că îi iubește și vrea să-i vadă fericiți.

În rest, nu aș vrea să detaliez aspectele, pentru ca oamenii nu trebuie să știe chiar tot ce se întâmplă cu tine sau ce s-a întâmplat. Nu am experimentat boala sau toate celelalte elemente menționate mai sus, în sensul pe care îl au în carte și nu tot ce scrie în carte mi se aplică, iar cele care mi se aplică, nu sunt valabile în maniera în care sunt prezentate acolo.

Noi scriitorii scriem despre noi și despre alții, dar niciodată nu îți dai seama când este despre noi și când este despre altcineva, putem masca asta prin cuvinte și stilul de scriere. Mai sunt persoane care își dau seama când este despre mine și când nu. Acele persoane mă cunosc foarte bine, comunică des cu mine sau au o personalitate similară cu a mea, astfel că își dau seama pe ce principii funcționez.

23. Dacă ai pleca pe o planetă a celor mai frumoși oameni și ai putea lua cu tine o singură carte care te-a transformat, care ar fi aceea? Cum le-ai explica celorlalți motivul alegerii ei?

Există o planetă a celor mai frumoși oameni? 😮 Poate o iau pe Andreea și mergem acolo într-o zi. 😍

O carte? Cred că aș lua cu mine o bibliotecă întreagă. Dacă vă faceți timp să citiți recenzia, o să înțelegeți mai bine, dacă nu, Insomnii de Irina Binder este o carte care te educă și este un pansament pentru suflete și o aleg pe ea pentru că m-am regăsit foarte mult între paginile ei și sfaturile de acolo, transpuse într-o manieră artistică, ar fi de ajutor multor oameni care au trecut prin diferite încercări ale vieții.

24. Cum arată visul de viitor al unei scriitoare care debutează la o vârstă atât de fragedă?

Sunt alte scriitoare care au debutat mult mai devreme decât mine. Visul meu de viitor este unul modest, zic eu. Nu vreau nimic special, decât să duc o viață liniștită, alături de oamenii la care țin și care mă iubesc și mă apreciază, pentru că mi-am irosit destul de mult timp și nervi încercând să fiu refugiu pentru oameni care nu dădeau doi bani pe mine.

Acesta a fost și Q&A-ul de astăzi. Îmi cer scuze pentru întârziere! Șoarecele acesta mai avea de răspuns la câteva întrebări, dar nu a avut gândurile în ordine și de aceea l-am postat astăzi. Sper că v-am lămurit curiozitățile și că v-am dat ocazia să o cunoașteți puțin pe deținătoarea acestui blog. Să ne citim cu bine și data viitoare!

V-am chițăit! 🐭

 

 

Reclame

5 gânduri despre „Secrete de șoricel cititor 🐭 | 🌸 Q&A 🌸

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: