Despre șoriceii de bibliotecă

0486852039ba47e5864a123b59c89436

Salutare, omuleți dragi! Astăzi v-am pregătit un articol în care o să vă vorbesc despre ce înseamnă să fii cititor înrăit, ce înseamnă să-ți placă să te documentezi și să te dezvolți și cum se diferențiază acești oameni de tocilari, pentru că la ora actuală unele persoane încă tind să confunde cele două noțiuni, unii din simplul fapt că nu cunosc situațiile, alții din simplul fapt că adoră hate-ul aiurea.

În calitate de cititor înrăit, vă spun sincer că deseori m-am confruntat cu comentariile acide în legătură cu acest hobby. Mi s-a spus că sunt arogantă, că citesc pentru a le demonstra celorlalți că sunt mai presus de ei, că sunt o tocilară care nu are o viață în afara cărților, ceea ce este total greșit.

Fiecare dintre noi alege cum își petrece timpul. Dacă eu vreau să citesc o carte într-o zi, o s-o citesc. Dacă eu vreau să citesc o carte la școală, în pauze, într-o cafenea sau într-un tren, cred că am dreptul să o citesc fără să fiu nevoită să suport comentarii sarcastice cu privire la condiția mea de intelectual, sau priviri batjocoritoare aruncate pe furiș.

Unii oameni tind să creadă că șoriceii de bibliotecă sunt ființe arogante, care citesc doar din dorința de a se lăuda cu asta, că se cred mai presus de toți doar pentru faptul că citesc sau vor să se documenteze. Vreau să vă spun că șoriceii de bibliotecă strâmbă din mustăți când aud comentarii de genul, care la un moment dat se transformă în hate exagerat. Bineînțeles că lumea are dreptul să nu ne placă, nici nouă nu ne plac unii oameni, dar dacă motivele sunt cele de mai sus, aveți nevoie de argumente mai puternice și asta nu vă dă dreptul să îi luați în bătaie de joc pe cei care citesc.

Dacă vreți să stiți, nu stăm toată ziua numai cu nasul în cărți și chiar dacă o facem, repet ceea ce am zis mai sus, fiecare dintre noi alege cum își petrece timpul. Dacă eu aleg să-mi petrec timpul citind, dezvoltându-mă intelectual, evadând din realitate, documentându-mă cu privire la anumite subiecte, atunci tu nu ai dreptul să iei asta în bătaie de joc, sau să mă etichetezi în vreun fel. Doar pentru că eu aleg să știu niște lucruri și tu nu, asta nu înseamnă că sunt mai presus de cineva sau că mă consider așa.

Nu suntem tocilari! Tocilarii sunt cei care studiază un subiect la cerere, fix un subiect. Ei tocesc, învață mecanic pentru că li s-a cerut și strict pentru ceea ce li s-a cerut, din dorința de a demonstra că pot lua o notă mare, dar notele nu reflectă niciodată inteligența. Sunt adolescenți care tocesc ore întregi niste lecții pentru materiile școlare. Dar cum rămâne cu aria ta de interes? Ceea ce vrei tu să aflii, nu ceea ce ești obligat să înveți. Cum te dezvolți tu în afara cerințelor deja stabilite? Cum îți răspunzi la întrebările tale care sunt în afara subiectului unei materii școlare? Aici e diferența. Oamenii inteligenți sunt cei care caută răspunsuri la întrebările lor, sunt cei care se documentează în legătură cu un subiect, chiar dacă nu li s-a cerut, ci din simplul fapt că își doresc să știe. Oamenii inteligenți caută singuri răspunsuri și le împărtășesc cu alți oameni, nu din aroganța că ei știu și alții nu, ci din dorința de a-i ajuta și pe ceilalți să se dezvolte. Cu toate astea, multe persoane confundă lucrurile.

Atunci când eu citesc o carte și o postez pe instagram sau pe orice altă rețea de socializare, nu o fac doar ca să vă arăt că eu citesc, ci o fac pentru că vreau să împărtășesc cu voi bucuria de a citi și totodată să-i îndemn pe cei care deja citesc să continue ceea ce au început. Bineînțeles că reacțiile sunt diferite. Cei care pur și simplu nu au o pasiune pentru citit, dar aleg să fie civilizați, ignoră, cei care adoră hate-ul găsesc comentarii acide, iar cei care adoră să citească sunt interesați. Nu poți mulțumi pe toată lumea si nici nu ai de ce.

Noi cititorii nu suntem antisociali! Ne place să ne petrecem timpul în compania cărților, sau uneori chiar singuri, dar asta nu înseamnă că suntem lipsiți de prieteni sau că ne considerăm atât de deștepți încat nu ne permitem să comunicăm cu „muritorii de rând”. Ne plac oamenii inteligenți, chiar ne plac. Ne plac discuțiile profunde și oamenii deschiși la minte. Există astfel de oameni și ei nu sunt neapărat înnebuniți după lectură ca mine și nici nu trebuie. Am prieteni care nu citesc și sunt parteneri grozavi de discuție, așa că încă un mit despre șoriceii de bibliotecă este total nefondat. Că suntem selectivi social, da. Avem tot dreptul. Toată lumea are dreptul să aleagă cu cine poartă conversații și cu cine nu.

Noi cititorii suntem visători și  suntem oameni mai întai de toate. Și noi radem la glume, și noi facem sau spunem lucruri prostești, și nu suntem atât de elevați pe cat ne crede lumea. Și noi înjurăm sau suntem aerieni cateodată. Și noi știm să ne distrăm și să fim liberi în felul nostru.

Nu suntem prizonierii cărților, dar le iubim. Avem viziuni, perspective si nu ne plac discuțiile banale, dar asta nu ne face să fim mai presus de ceilalți.

Și acum urmează să dau un sfat prietenesc, pe care unii îl vor lua ca atare, iar alții ca pe o ofensă. Dacă nu vă place nivelul la care sunteți, ați putea să nu-i mai invidiați sau discutați pe la spate pe alții și să începeți să lucrați la dezvoltarea voastră. În loc să-l arătați cu degetul pe cel care citește sau să strâmbați din nas atunci când cineva spune ceva inteligent, ați putea să încercați și voi să faceți ceea ce a făcut acel om ca să ajungă la acel nivel, dacă nu vă doriți asta este perfect alegerea voastră, dar nu mai fiți răi. Îvățați, căutați răspunsuri, uitați-vă la video-uri din care aveți ce învăța, vizionați filme, sunt atâtea modalități. Nu trebuie neapărat să stați toată ziua cu nasurile în cărți, dar nici nu trebuie să-i jigniți pe cei care o fac, pentru că la acei oameni este vorba de pasiune, iar dacă voi nu o percepeți așa cum o percep șoriceii de bibliotecă, nu înseamnă că acea pasiune este inutilă sau nedemnă de a fi luată în considerare.

Vreau să închei acest articol spunându-vă că acesta nu reprezintă vreo jignire la adresa celor ce nu citesc, ci doar câteva argumente cu privire la șoriceii de bibliotecă, acestea venind chiar din partea unui iubitor de carte și paralela cu ceea ce reprezentăm noi în fața oamenilor. Unii ne iubesc, alții ne urăsc, alții sunt indiferenți. Oamenii sunt liberi să-si exprime opiniile, dar atunci când e vorba de hate, lucrurile se schimbă radical, pentru că una este să-ți expui civilizat argumentele în legătură cu faptul că ție nu-ți place un lucru și alta este să iei în bătaie de joc acel lucru pentru a-ți hrăni orgoliul personal. Next time, make the difference! Apoi gândește-te că oamenii ăia de care îți bați joc te pot învăța ceva și chiar ați putea lega o prietenie frumoasă.

Acesta a fost și articolul de astăzi, în care chiar am vrut să sublinuez unele aspecte și pe care lumea este liberă să-l înțeleagă așa cum vrea. Șoricelul acesta de bibliotecă vă chițăie si speră să ne citim cu bine și data viitoare!

Până atunci, să fie pace! 😂 V-am îmbrățișat! 🐭

Reclame

Un gând despre „Despre șoriceii de bibliotecă

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: