Născută din fum și os – Laini Taylor | Recenzie

Screenshot_2017-12-18-16-57-06-1

Titlu: Născută din fum și os

Autor: Laini Taylor

Editura: Epica (EpicWave)

An apariție: 2016

Număr de pagini: 400

Tip copertă: Broșată

Titlu original: Daughter of smoke and bone

Salutare, dragii mei șoricei de bibliotecă! M-am hotărât să postez câteva recenzii zilele acestea și m-am gândit la câteva cărți despre care chiar vreau să vă împărtășesc niște lucruri, dar nu o să vi le enumăr pentru că nu vreau să se piardă din esența de mister. Ieri v-am vorbit despre Insomnii de Irina Binder, iar astăzi o să vă vorbesc despre o carte aflată la polul opus, și anume cartea Născută din fum și os (Daughter of Smoke and Bone) de Laini Taylor.  Este primul volum din trilogia cu același nume, urmând volumele Vremuri de sânge și străluciri de stele (Days of Blood and Starlight), volum care a fost deja tradus în limba română și a apărut la aceeași editură și  Dreams of Gods and Monsters, ultimul volum, care va fi tradus în anul ce urmează și mă gândesc la faptul că mai avem așa puțin până în 2018.

picmonkey-collage.png

Huh, cartea asta! Am atâtea să vă spun despre ea și am cam tras de timp pentru a scrie această recenzie, dar acum o aveți aici, în fața ochișorilor.

O să vă spun cum a început aventura mea cu această carte. V-am mai spus și într-un articol precedent faptul că totul a pornit de la un citat. Da, am găsit o poză cu un citat si atunci nu știam că citatul aparținea unei cărți.

„A fost odată ca niciodată, când un înger și un demon s-au îndrăgostit.

Și nu s-a sfârșit deloc bine.”

Citatul mi s-a părut fain și l-am salvat la vremea respectivă în telefon, apoi am căutat mai multe citate de genul și am zărit într-o zi, din întâmplare, un comentariu la acea o poză, o poză cu o pană și citatul descoperit de mine și în comentariu era menționată cartea din care face parte. Nu vreți să știți cat de super-încântată am fost datorită acelei descoperiri întâmplătoare, pot spune că destinul m-a ajutat să văd acel comentariu înainte să se piardă prin mulțimea de comentarii și m-am apucat să caut cartea și mai multe citate din ea. Era o adevărată manie.

Screenshot_2017-12-27-14-05-29

 

La vremea aceea vorbeam cu Amalia, coleguța mea bloggeriță, care era un bobocel în liceul meu. (acum a mai crescut și este o elevă minunată, o bloggeriță fantastică și o booktuberiță de nota zece). Având în vedere că amândurora ne place să citim, schimbăm des impresii despre cărți. Amalia și cu mine ne-am îndrăgostit de cartea aceasta din același motiv, și anume acela al citatului. Amalia a primit-o ca și cadou de Crăciun și a avut bunăvoința să mi-o împrumute după ce a citit-o, a avut ea bunăvoința să-mi dea și câteva spoilere, dar am refuzat-o la acest capitol. =)))

Am luat cartea în mână și, în calitate de om ce apreciază cărțile la maxim, întâi am studiat-o fără să o deschid. I-am studiat coperta, grosimea, culorile, fontul cu care era scris titlul, am mirosit-o (da, știu =))), apoi am avut îndrăzneala să o deschid, dar nu m-am grăbit deloc cu răsfoitul, am stat să analizez fiecare detaliu și nu mi se întâmplă chiar la fiecare carte, dar am simțit nevoia să fac acest lucru cu această carte.

Screenshot_2017-12-27-14-05-23

 

Am întors-o pe toate părțile, am încercat să-i găsesc ceva cât de mic, ceva care să o facă mai puțin impresionantă. Nimic. Perfecțiune.

Și descrierea aceea micuță de pe coperta broșată, care mi-a hrănit și mai mult entuziasmul. Am deschis-o, am trecut de pagina de titlu și am răsfoit mai departe, până am dat peste citatul pe care îl descoperisem cu cateva luni în urmă. ( am fost ceva gen: Hello darkness, my old friend!). Am zâmbit pur și simplu și i-am făcut poze, atâtea poze și apoi am observat că erau mai multe pagini de genul și delimitau cartea în părți, nu aveau nume, dar erau delimitate de aceste pagini cu citate, pe care le voi pune pe măsură ce povestesc subiectul cărții.

O să încerc să fiu cat mai scurtă. Cartea asta este genială, un fantasy cum nu prea întâlnești. Eu sunt o iubitoare de fantasy și am citit atâtea cărți aparținând acestui gen, încat la un moment dat mă plictisisem și cartea aceasta a fost ca o mânuță de ajutor, pentru că a fost altceva. Este fantasy, dar ideea mi se pare originală, chiar dacă este principiul „înger și demon ce se îndrăgostesc”. Multora li se pare clișeic, dar nu asta e ideea, ci felul în care sunt povestite întamplările, personajele pline de culoare, atât de bine conturate, misterul, felul în care se leagă întâmplările din trecut cu cele din prezent, păstrând totuși o doză de suspans.

Laini Taylor mi-a pus capac și vă spun asta în calitate de cititor destul de pretențios în ceea ce privesc lecturile. Nu-mi place orice, dar asta, asta a fost regina tuturor fantasy-urilor citite.

Acțiunea se petrece în Praga, capitala Cehiei. O avem în centrul acțiunii pe Karou, o studentă la arte, cu părul albastru, plină de mister, ce poartă după ea un caiet plin cu monștrii desenați. Personajul acesta mi s-a părut fascinant, nu numai pentru numele său care înseamnă Speranță sau pentru părul ei albastru (chiar ador părul albastru, atât de mult încât am fost vopsită această culoare), ci și pentru personalitatea sa pe care am deprins-o dintre foile romanului și nu m-am putut abține să nu o asociez cu mine, o tipă rezervată, puțin cinică, pasionată de desen, dar care ascunde un suflet bun și o grămdă de secrete totodată. O tipă ce-și dorește să fie singură și să se simtă ok cu asta, dar uneori inima noastră vrea altceva. Apoi mai este și teama aceea că singurătatea ne-ar putea aduce fără apărare în fața demonilor noștrii.

Fii pisica aceea!!! scrise ea și o desenă într-un colț de pagină, calmă si distantă.

Karou își dorea să fi fost genul de fată care să se simtă completă în sine, confortabilă în soltitudine, senină. Dar nu era. Se simțea izolată și se temea de golul dinăuntrul ei de parcă acesta ar fi putut să se extindă și…s-o anuleze.”

Karou este un personaj foarte bine definit în această carte, se vede că autoarea chiar ține la personaje și îndrăznesc să fac o comparație cu Cassandra Clare, pentru că în, opinia mea, femeile acestea chiar știu să-si creeze personajele și să le pună în valoare chiar și cele mai mici aspecte (detaliile sunt importante după părerea mea). Eu trăiesc pentru detalii, aș putea spune.

Karou ascunde secrete, nu numai de iubitul său, Kazimir, un actor narcisist pe care mi-a venit să-l scuip între ochi încă de când a apărut prima oară, la începutul romanului, ci și de cea mai bună prietenă a sa, care îi rămâne alături indiferent de enigmele fetei cu păr albastru. Am admirat asta foarte mult, pentru că până la urmă despre asta este prietenia adevărată.

Ce secrete ascunde Karou? Karou a fost crescută de himere, monștrii pe care fata îi desenează. Aceasta lucrează pentru Brimstone, himera care a salvat-o și crescut-o. Karou este trimisă în toate colțurile lumii pentru a încheia afacerile lui Brimstone, afaceri mai neobișnuite, dar o să aflați despre ce este vorba în detaliu citind.

Prima oară când Karou îl întalnește pe Akiva este în Maroc, locul unde este trimisă pentru una dintre afacerile lui Brimstone și acela este momentul în care serafimul simte că a mai întâlnit-o pe fata cu păr albastru.

Lucrurile o iau razna în momentul în care îngerii, printre care și Akiva, ard intrările spre lumea himerelor, astfel că eroina noastră pierde legătura cu creaturile care au crescut-o.

Screenshot_2017-12-27-14-05-35

 

Karou devine disperată și dorește să ajungă din nou la Brimstone, fiindcă se simte singură fără creaturile care au avut grijă de ea până atunci.

„Odinioară fusese plină de candoare, o fetiță care se juca fără nicio grijă cu niște pene pe podeaua bârlogului unui diavol. Acum nu mai era deloc inocentă.”

Karou începe să caute soluții și în goana ei după descoperirea posibilității de a deschide un nou portal între cele două lumi, îl întâlnește din nou pe Akiva. Are loc o luptă din câte îmi amintesc, între ea și Akiva. Akiva nu ripostează, din ce îmi amintesc, acesta ajunge chiar să-si trădeze frații, pe Hazael și Liraz și continuă alături de Karou. Încearcă să o ajute pe aceasta să găsească o cale către lumea himerelor, temându-se de adevărul pe care îl ține ascuns, un adevăr pe care Karou nu-l cunoaște.

Akiva și Karou au un trecut împreună, o altă viață în care Karou era o himeră, așa ca prietenii săi pe care îi desenează, și acea himeră pe nume Madrigal, (diavolul) a salvat odată un înger, un serafim ce zăcea singur, pe moarte, în urma unui război sângeros. Deși ar fi putut să-l ucidă sau să-l dea în vileag, l-a salvat, aceștia s-au îndrăgostit unul de celălalt, deși Madrigal era sortită altcuiva. În momentul în care au fost descoperiți s-au întamplat o serie de evenimente care ne aduc la ceea ce ne este prezentat acum, în viața în care Madrigal este Karou, o fată obișnuită care nu-și cunoaște identitatea reală, asta pentru propria ei siguranță.

Screenshot_2017-12-27-14-05-42

Cartea asta este atât de bine scrisă, încat n-am cuvinte să vă spun cat îi mulțumesc autoarei pentru această bijuterie.

Screenshot_2017-12-27-14-06-07

Momentul în care Akiva decide să-i dezvăluie adevărul lui Karou și să rupă iadeșul cu care cei doi și-au pecetluit jurămintele în trecut, este momentul în care mi se rupe inima la propriu pentru Akiva, deoarece bănuiam că tipa o să-si piardă încrederea în el și nu mă asteptam să-l abandoneze, dar i-am înțeles oarecum supărarea lui Karou.

Momentul în care amintirile o invadează și trecem de la planul prezent la cel trecut, la o lume cu totul diferită, la o altă viață, a lui Madrigal și Akiva, mi s-a părut magic.

screenshot_2017-12-27-14-06-23.png

Prezentarea cu lux de amănunte a autoarei, m-a făcut să simt și să văd ceea ce citeam și asta este foarte important pentru un cititor.

Cartea asta m-a dat gata, mi-aș fi dorit un final altfel, dar având în vedere că este primul volum dintr-o trilogie, sper să am parte de finalul pe care îl vreau până la sfârșit.

Cartea aceasta are nota zece de la mine, este superbă și prețioasă ca o bijuterie rară. Avem personaje atent conturate, acțiune frumos povestită, locuri magnifice, creaturi ciudat de frumoase și o poveste de dragoste pe care mulți dintre noi ar fi invidioși. Citiți-o, savurați-o, nu vă grăbiți cu ea, „digerați-o” cum trebuie. Trebuie să-i acordați timp. Merită!

Aceasta a fost și recenzia mea pentru această regină a urban-fantasy-ului. Vă mulțumesc și de această dată că ați avut răbdare să mă Citiți. Pe data viitoare!

V-am chițăit! 🐭

Reclame

Un gând despre „Născută din fum și os – Laini Taylor | Recenzie

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: