Confesiunile unui șoricel cititor | despre cărți și scris

Salutare, dragi prieteni cititori! În articolul de astăzi vă voi vorbi despre cărți și scris. Vă voi împărtăși ce a însemnat pentru mine prima carte citită și cum am descoperit că îmi place să scriu proză, așa că luați-mă de mânuță și permiteți-mi să mă întorc în clasa a IX- a. Deși aș putea spune că am început să capăt abilități de scris mult mai devreme de atât, abia începând cu liceul am decis să mă apuc serios de acest lucru.

Să îți placă să citești, să iubești cărțile, să iubești mirosul foilor de hârtie pe care doar ce le-ai răsfoit, să le îmbrățișezi și să te uiți la ele ca la niște comori, pentru că până la urmă asta sunt. Marea majoritate a oamenilor nu-și dau seama de importanța lecturii, de contribuția pe care o simplă carte o aduce în dezvoltarea noastră personală și credeți-mă că am văzut oameni care aruncă cutii întregi cu cărți la gunoi sau care le dau foc, fiindcă, spun ei, nu au ce să facă cu ele. Părerea mea este că dacă nu ai intenția să faci loc în casa ta pentru câteva cărți, ai putea să le donezi bibliotecilor sau să le vinzi pe internet oamenilor care chiar le apreciază. Oameni buni, nu vă mai bateți joc de munca unor artiști care au muncit din greu pentru minunățiile acestea.

„Sunt o parte din tot ceea ce citesc.”

– Theodore Roosevelt

Acesta este citatul cu care vă întâmpin de fiecare dată când vizitați acest blog și nu este pus la întâmplare. Fiecare carte citită este o cărămidă în plus care ajută la construirea unui mic imperiu, imperiul din mintea noastră. Sincer vă spun, nu contează cat de multe cărți citiți, dacă nu ați rămas cu ceva de la fiecare. Fiecare carte te învață ceva nou. Nu există „să citești în zadar”, așa cum mi-au spus mulți oameni. Cărțile te învață, te îmbogățesc, te modelează, zilnic, cu fiecare rând citit te dezvolți încă puțin, realizezi diverse lucruri pe care până atunci poate le ignorai. Modul de a vorbi, gândi, totul ajunge la un nou nivel.

Așa cum v-am spus în primul articol publicat pe blog, cartea, mai bine zis seria care mi-a deschis drumul în minunata lume a literaturii, a fost Academia Vampirilor, pe care bibliotecara mi-a arătat-o. Am citit primul volum și nu am putut rezista până am reușit să dau gata seria, atât de mult mi-a plăcut povestea de dragoste dintre Rose și Dimitri, prietenia adevărată dintre Rose și Lisa, momentele emoționante care aproape m-au făcut să arunc cărțile în perete și finalul fericit, care a fost exact așa cum mi-am dorit să fie.

Este o întrebare pe care mulți oameni mi-o pun și nu știu de ce mulți dintre ei sunt dezamăgiți de răspuns, și anume : Îți amintesti în detaliu fiecare carte pe care ai citit-o?, la care eu le răspund cu nu.

Atunci apare întrebarea: Păi si de ce mai continui să citești dacă nu poți ține minte?

O să vă spun si vouă ce le-am spus lor de fiecare dată. Unii au înțeles, unii nu au vrut să înțeleagă. Idee este că nu ai cum să îți amintești fiecare detaliu din fiecare carte pe care ai citit-o, mai ales un cititor înrăit, care ajunge să citească uneori și două cărți pe săptămână (pentru cei care se miră, chiar existăm), pur și simplu nu ai cum. Pentru că citind se tot adaugă informații, personaje, acțiuni, pe care le poți încurca uneori. Așa că mulți cititori știu să povestească ultimele cărți citite, deoarece informația este proaspătă, dar au doar o idee vagă despre cărțile pe care le-au citit acum un an, bineînțeles că nu mă bag peste oamenii care au o memorie extraordinară și își pot aminti și de acelea, dar eu, personal am vrut să răspund la întrebarea asta care i-a măcinat pe mulți de-a lungul anilor. Acum răspunsul la cealaltă întrebare. De ce continuăm să citim? Dragilor, de ce nu am face asta? Cititul ne dezvoltă, chiar dacă nu mai știm să povestim pe larg subiectul unei cărți citite acum un an. Și ce dacă? Fără toate acele cărți eu nu aș fi putut fi azi aici, scriind acest articol, exprimându-mă astfel. Noi nu vrem să uimim pe nimeni cu capacitățile noastre de șoareci de bibliotecă, noi pur și simplu iubim cărțile, suntem însetați de ficțiune și non-ficțiune, după caz, vrem să trăim și într-o altă lume decât cea reală. Nu citim cărți pentru a ne hrăni orgoliile sau pentru a demonstra ceva cuiva. Citim pentru că ne place și pentru că vrem să continuăm ceea ce ne place.

M-am apucat serios de citit pentru că mi-am dat seama de cât de puține cunoștințe dețineam de fapt, pentru că mi-am dat seama că în afară de ceea ce era pentru școală nu am pus mâna pe altă carte, pentru că voiam și altceva, voiam să evadez din realitate și cărțile m-au învățat să fac asta. Mi-am dat seama că îmi plăceau foarte mult. Felul în care autorii construiau totul, îmi ofereau imagini folosindu-se de simple cuvinte, conturau personaje în așa fel încât le făceau reale. Fiecare personaj avea o personalitate a lui și citind am început să preiau personalități, comportamente, limbaj. Le-am transpus în interiorul meu și le-am modelat oarecum, ca și cum eu cea fără cărți eram un șablon pe care au început să se adauge părți din tot ceea ce citeam și astfel am ajuns eu, cea de azi, care sunt diferită de eu cea de ieri și eu cea de mâine. Nu știu cât sens are pentru voi ceea ce tocmai v-am spus, dar pentru mine are. Dacă nu vă dați seama, recitiți citatul lui Rosevelt de mai sus. Suntem într-o continuă schimbare. Eu m-am schimbat foarte mult de când am început să citesc, interesele mi s-au schimbat, unele puncte de vedere, limbajul. Cărțile mi-au arătat anumite lucruri pe care nu cred că le-aș fi descoperit altfel. Ele mi-au oferit un scop și, acestea fiind spuse o să dezvolt următorul subiect din titlu, și anume scrisul.

Cum mi-am dat eu oare seama că ador să scriu proză? Păi, ia să vedem. Proză nu poți scrie dacă nu citești! Asta este clar și o să vă pun și un citat al unui scriitor foarte apreciat, dar mai întai de toate o să vă spun că de cand eram mică adoram să scriu compuneri. Bineînțeles că ceea ce scria fetița de zece anișori nici nu se poate compara cu ceea ce am ajuns să scriu acum, dar vreau să vă spun că învățătoarea mea îmi citea compunerile cu drag și mă considera pricepută în folosirea figurilor de stil și a imaginilor artistice, atât cât poate un copil de zece anișori. Privind înapoi, compunerile acelea mi se par banale, erau compunerile unui copil sensibil, care descriau anotimpuri sau momente ale zilei, uneori, depinzând de tema pe care o primeam. Aruncam pe foaie câteva metafore (despre care nici nu știam că se numesc metafore, la vârsta aceea 😂), puțină descriere și un final care să te lase cu sufletul în lacrimi și aia era. Compunerile unui copil de zece ani. Compunerile mele de atunci nu depășeau o pagină de caiet studențesc, dar îmi făcea plăcere să le scriu, deși toate s-au pierdut de-a lungul anilor și nu mi-a mai rămas absolut nimic de atunci, decat amintirile vagi.

Timp de câțiva ani nu am mai scris altceva în afară de jurnale personale, care aveau un limbaj clișeic și pe care recunosc, mi-ar fi rușine să le citesc în public. Apoi, într-o zi mi-a venit ideea. Îmi amintesc, citeam Jurnalele Vampirilor, pentru că, da, sunt o iubitoare de fantasy, de vampiri arătoși și varcolaci musculoși și fioroși, probabil nu v-am spus că am și o atracție pentru băieieții misterioși și cu probleme de comportament din aceste cărți. Ei bine v-am spus acum și poate o să abordez subiectul despre crush-urile din literatură, pentru că sunt destul de multe, oameni buni. Revenind la subiectul nostru, am avut o idee atunci și totul a pornit de la seria aceea, (încă aștept următorul volum, deși cred că o să încerc să-l citesc în engleză dacă îmi pierd răbdarea).

M-am gândit atunci cum ar fi dacă aș rescrie povestea aceea așa cum voiam eu. A fost ca un beculeț care s-a aprins în mintea mea frustrată din cauza faptului că lucrurile nu se întâmplau cum voiam eu, așa că am pus-o în practică și m-am decis să rescriu. Am rescris o parte din ea, păstrând esența poveștii construite de Lisa J. Smith, apoi m-am oprit din lipsă de idei. După asta m-am gândit să trec la un nou nivel și să scriu ceva care să fie în întregime al meu. Am avut multe tentative pe Wattpad, dar am renunțat, fiindcă ajungeam într-un punct mort, apoi am renunțat definitiv la Wattpad și am continuat în particular.

Despre ce scriu? Despre absolut orice îmi trece prin mintea mea de șoricel, fragmente de gânduri, descrieri de locuri, îmi scriu mici notițe în telefon pentru ca mai apoi să le leg între ele, fac plimbări și integrez într-un text absolut tot ceea ce am reușit să asimilez în acel timp, oamenii, felul în care se mișcă, se încruntă sau zâmbesc, natura, felul în care bate vântul, căderea frunzelor, un apus de soare. Sunt lucruri mici care așteaptă să fie observate. Despre asta e vorba în scris, despre detalii, e vorba despre a-ți deschide ochii si odată cu ei și sufletul, fiindcă nu este de ajuns doar să vezi, trebuie să simți ceea ce vezi și trebuie să simți și ceea ce scrii, pentru că numai așa poți scrie cu adevărat, îi poți face pe ceilalți să te citească, să vadă prin prisma ta, dar în felul lor, pentru că deși tu le-ai arătat ceva, ei pot vedea și simți lucrurile în mod diferit. Dar mai întâi de toate tu trebuie să-i faci să simtă, să trăiască prin rândurile tale, așa că dragilor, dacă vreți să scrieți o puteți face, dar e nevoie de dăruire, de simțuri pentru ca ceea ce construiți să atingă sufletele cititorilor. Dacă asta vă doriți o puteți face, cu mult exercițiu.

V-am zis mai sus despre un citat al unui mare scriitor. Sunt sigură că îl cunoașteți pe Stephen King. Pentru cei care totuși poate nu îl cunosc, Stephen King este un autor american celebru pentru romanele sale horror. Mare parte din ele au fost ecranizate. King posedă o cunoaștere profundă a genului horror și acest lucru este dovedit de succesul său, de numeroasele premii câștigate. Congrats! Se pare că își merită numele de Rege. O listă cu romanele sale găsiți și pe Wikipedia, dar o să vă ajut puțin și o să vă enumăr aici câteva.

Carrie

The Shining

Christine

Misery

Gerald’s Game

Salem’s Lot

The Dead Zone

Orașul BântuIT (IT)

The Dark Half

Este o listă foarte scurtă. Găsiți pe Wikipedia o listă kilometrică, iar cei care sunteți interesați puteți alege de acolo.

Printre cărțile lui Stephen King se numără si o operă cu caracter autobiografic, pe care nu am pus-o în listă, dar pe care o introduc aici. Se numește Misterul Regelui. Despre scrisși  a fost publicată la editura Nemira. Am citit-o acum un an și nu-mi mai amintesc mare lucru din ea, dar cartea se învârtea în jurul vieții lui Stephen și a succesului acestuia ca și scriitor. În acea carte Stephen ne dă sfaturi prețioase cu privire la meseria de scriitor și am ales un citat care mi-a plăcut foarte mult și  după care m-am ghidat.

„Dacă vreți să fiți scriitori, trebuie să faceți două lucruri mai presus de toate: citiți mult și scrieți mult. Nu cunosc niciun mod de a ocoli aceste două lucruri, nicio scurtătură.

Eu sunt un cititor lent, dar reușesc de obicei să parcurg șaptezeci sau optzeci de cărți pe an, majoritatea romane. Nu citesc cu gândul de a învăța meserie; citesc pentru că îmi place să citesc.”

Acest citat este cam ceea ce am încercat sa vă explic mai sus. Citim pentru că ne place să citim. Trebuie să citești pentru a avea o bază, pentru a avea cuvinte, întâmplări, pentru a-ți asigura un flux de gânduri, pentru că o parte din ele le luăm și din cărți, nu numai din lumea reală. Fluxul ăsta de gânduri nu este mereu constant, apar blocaje pentru care nu este nimeni vinovat, vă veți reveni din acele blocaje. Cei care scriu proză sau poezie știu foarte bine despre ce vorbesc. Este normal să rămai fără idei, nu avem putere de scriere infinită, dar ideea este să nu vă opriți. Să continuați, chiar și cel mai neînsemnat gând care vă vine în minte în acel moment, notați-l undeva, păstrați-l pentru mai târziu, construiți în jurul lui și totul o să vină de la sine. Ascultați-l pe King! Puneți mana pe o carte, intrați în cartea aia, simțiți totul și o să vă prindeți în mrejele lecturii înainte să vă dați seama, dacă autorul este unul priceput, o să fie de zeci de ori mai ușor. Apoi, dacă vă doriți asta cu adevărat, scrieți, dragilor. Scrieți orice și oricât. Scrieți până v-ați făcut înțeleși pentru voi, apoi împărtășiți, cereți păreri, corectați, schimbați unde credeți că este cazul și mai presus de toate, simțiți tot ce scrieți.

Acesta a fost un articol amplu, dar asta am și vrut. Am avut multe de spus în legătură cu acest subiect și sper că v-am fost de folos. Dacă sunteți siguri de visul vostru, practic nici nu depuneți efort pentru el, sau mai bine zis efortul ăla se numește pasiune și vine din inimi.

Pe data viitoare, șoricei cititori! 🐭

 

 

 

 

Reclame

5 gânduri despre „Confesiunile unui șoricel cititor | despre cărți și scris

Adăugă-le pe ale tale

  1. A republicat asta pe Lumea Văzută Cu Sufletul și a comentat:
    Un articol voluminos, plăcut așa cum mi-am dorit să fie! Cititul și scrisul sunt două iubiri dezvoltate, și la mine a cam pornit de la începutul liceului, nu citeam altceva decât ce primeam la școală și nu mă mulțumea așa că am ajuns unde sunt azi, mulțumesc Universului pentru că m-am schimbat total datorită acestui hobby. În ce privește scrisul am rămas surprinsă că se aseamănă începuturile mele de scriitor puțin cu modul în care ai început tu. Și eu împânzeam compunerile cu metafore, figuri de stil, descrieri împodobite tot felul de amplitudini pentru un copil de 10 ani pasionat de scris. Apoi bineînțeles că am avut și eu un jurnal ca o tânără adolescentă și scriam într-un mod atât de clișeic. Din nou, mă bucur că am ajuns să mă dezvolt, îmi amintesc cu drag de începuturile mele și cum ai zis și tu foarte bine că cititul pune bazele dezvoltării tale, și modului în care scrii. Așa e 🙂 !

    Apreciază

  2. | despre cărți și scris”
    Un articol voluminos, plăcut așa cum mi-am dorit să fie! Cititul și scrisul sunt două iubiri dezvoltate, și la mine a cam pornit de la începutul liceului, nu citeam altceva decât ce primeam la școală și nu mă mulțumea așa că am ajuns unde sunt azi, mulțumesc Universului pentru că m-am schimbat total datorită acestui hobby. În ce privește scrisul am rămas surprinsă că se aseamănă începuturile mele de scriitor puțin cu modul în care ai început tu. Și eu împânzeam compunerile cu metafore, figuri de stil, descrieri împodobite tot felul de amplitudini pentru un copil de 10 ani pasionat de scris. Apoi bineînțeles că am avut și eu un jurnal ca o tânără adolescentă și scriam într-un mod atât de clișeic. Din nou, mă bucur că am ajuns să mă dezvolt, îmi amintesc cu drag de începuturile mele și cum ai zis și tu foarte bine că cititul pune bazele dezvoltării tale, și modului în care scrii. Așa e

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: